CÁRIE s. f. 1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei. ◊ supurație interstițială a țesutului osos. 2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ◊ degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari. (< fr. carie, lat. caries) Vezi definitia »

RECOMBINÁȚIE s.f. (Fiz.) Recombinare. [Gen. -iei. / cf. it. ricombinazione, germ. Rekombination]. Vezi definitia »

FONDÁȚIE s.f. v. fundație. Vezi definitia »

SEDÁȚIE s.f. (Med.) Calmare, liniștire a durerilor. [Var. sedațiune s.f. / < fr. sédation]. Vezi definitia »

UROGRAFÍE s.f. Radiografie a căilor urinare cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. urographie, cf. gr. ouron – urină, graphein – a scrie]. Vezi definitia »