Definita cuvantului indicativ
INDICATÍV, -Ă adj. Care indică, îndrumător. ◊ (Gram.) Modul indicativ (și s.n.) = mod care exprimă o acțiune reală. // s.n. 1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Cf. lat. indicativus, fr. indicatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu indicativ
MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif. Vezi definitia »
CORELATÍV, -Ă adj. Care arată o corelație, un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii; conjuncții corelative (și s.f.) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. [< fr. corrélatif]. Vezi definitia »
ADMONITÍV, -Ă, admonitivi, -e, adj. Care admonestează, care cenzurează. – Din fr. admonitif. Vezi definitia »
RECREDITÍV s. n. dispoziție dată de banca unui titular de cont, în numele acestuia, băncii corespondente, pentru anularea sau revocarea înainte de termen a acreditivului. (< germ. Rekreditiv) Vezi definitia »
FERIPRÍV, -Ă adj. (Med.) Care este provocat de lipsa de fier. [< fr. ferriprive]. Vezi definitia »