Definita cuvantului indicțiune
INDICȚIÚNE s.f. (Liv.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊ Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două ridicări extraordinare de impozite. ♦ (Astr.) Perioadă convențională de cincisprezece ani. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. indictio, fr. indiction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu indicțiune
CESIÚNE, cesiuni, s. f. Transmitere de către o persoană altei persoane a unui drept de creanță cu titlu oneros în temeiul unui contract. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. cession, lat. cessio, -onis. Vezi definitia »
DECOCȚIÚNE s.f. v. decocție. Vezi definitia »
SESIÚNE s. f. perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, ai unui for științific sau a unei organizații internaționale se întrunesc în ședințe de lucru pentru comunicări; (p. ext.) ședințele ținute. ♦ ~ de examene = perioadă de timp în care au loc examene. (< fr. session, lat. sessio) Vezi definitia »
ABLAȚIÚNE s.f. v. ablație. Vezi definitia »
Formatiune stancoasa specifica Dobrogei Vezi definitia »