întórt (întoártă), adj. – 1. Strîmb, răsucit. – 2. Încăpățînat, îndărătnic. Lat. intortum, de la intorquĕre (Pușcariu 888; Tiktin; DAR), cf. întoarce. – Der. întortochia, vb. (a încurca; a face ocoluri) cu un suf. neclar care pare de origine expresivă (după Pușcariu 889; Pușcariu, Dacor., VII, 478 și DAR, din lat. *intorticŭlāre, ca fr. entortiller, sp. entortijar; după Tiktin, mai puțin probabil, de la var. puțin folosită întortoca, prin intermediul prez. întortochez); întortochetură, s. f. (labirint, ocoliș). Vezi definitia »

OP-ART loc. s. tendință în arta plastică contemporană care urmărește îmbogățirea expresivității imaginii abstracte prin obținerea unor efecte optice ale obiectelor în funcție de mișcarea privitorului față de ele, ca și prin folosirea de linii, forme geometrice. (< fr., engl. op-art) Vezi definitia »

ȘORT, șorturi, s. n. Obiect de îmbrăcăminte (sportivă sau de plajă) în formă de pantaloni scurți. – Din fr., engl. short. Vezi definitia »

a-i da mustu-n fiert expr. (er.) a ejacula. Vezi definitia »

Iliuță Pronosport expr. mascotă a Administrației de Stat Loto-Pronosport, folosită în scopuri publicitare. Vezi definitia »