FLECUȘTÉȚ, flecuștețe, s. n. Diminutiv al lui fleac¹; fleculeț. – Din fleac¹. Vezi definitia »

CLANȚ, (1) interj., (2) clanțuri s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. S. n. Cioc; p. ext. (glumeț și peior.) gură. Expr. (Înv.) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee. Vezi definitia »

ZDRÁVĂȚ s. n. Răchită (Salix viminalis). (din zdravăn; cf. bg. sdravec, sb. sdravac) Vezi definitia »

GOLOMĂȚ s. m. V. golomoz¹. Vezi definitia »

știmpúț s.n. (reg.) par mic, stâlp mic. Vezi definitia »