INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi]. Vezi definitia »

CLORIZATÓR s.n. Aparat folosit pentru clorizare în instalațiile centrale de alimentare cu apă. [< cloriza + -tor]. Vezi definitia »

FLÚDOR s. n. Material de lipit în formă de tub subțire de aliaj de staniu. – Et. nec. Vezi definitia »

ASAMBLÓR s.n. (Cib.) Program care prelucrează instrucțiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator, traducându-le în coduri ale limbajului de mașină. [< fr. assembleur]. Vezi definitia »

MOTOSTIVUITÓR, motostivuitoare, s. n. Stivuitor acționat de un motor cu ardere internă. – Din moto- + stivuitor. Vezi definitia »