EMÍR s. m. 1. titlu dat descendenților lui Mohamed. 2. titlu al guvernatorilor unor țări musulmane. (< fr. émir) Vezi definitia »

zarafír (pop.) s. n., pl. zarafíruri Vezi definitia »

DEXTROGÍR, -Ă adj., s. n. (substanță) care rotește spre dreapta planul luminii polarizate. (< fr. dextrogyre) Vezi definitia »

tacrír (-ruri), s. n. – 1. Proces-verbal. – 2. Raport, memoriu. – Mr. tăcrire. Tc. takrir (Șeineanu, II, 341), cf. sb. takrir. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

MUMBAȘÍR, mumbașiri, s. m. (În evul mediu, în Țară Românească și în Moldova) Slujbaș însărcinat cu încasări și cu execuții fiscale. [Var.: bumbașír s. m.] – Din tc. mübașir. Vezi definitia »