TRIUMVÍR s. m. fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. (< lat., fr. triumvir) Vezi definitia »

MIR², miruri, s. n. Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. ◊ Expr. A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din sl. miro. Vezi definitia »

molochír, molochíri, s.m. (reg.) om bogat și înfumurat. Vezi definitia »

VATÍR, vatiruri, s. n. Țesătură de bumbac, de in sau de cânepă, foarte apretată, folosită pentru întăriri la haine (bărbătești). – Din germ. Wattier[leinen]. Vezi definitia »

pobír s. m. – (Banat) Porumb necopt. Slov. póbir, pobèr „recoltare”,, cf. póberek „fruct necules în timpul recoltei”, dar care se culege mai tîrziu. – Cf. pogîrci. Vezi definitia »