REFRÁCȚIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refracțiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion]. Vezi definitia »

HIPOCALCEMÍE, hipocalcemii, s. f. (Med.) Scădere anormală a calciului din sânge. – Din fr. hypocalcémie. Vezi definitia »

ENTEROBACTERIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază bacteriologia intestinală. (< entero- + bacteriologie) Vezi definitia »

COSMOFIZIOLOGÍE s. f. Studiu al acțiunii factorilor cosmici asupra fiziologiei organismelor vii. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. cosmophysiologie. Vezi definitia »

NOCICÉPȚIE s. f. senzație inițială la contactul cu stimulul dureros. (< fr. nociception) Vezi definitia »