SERVITÚTE s.f. 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. [< lat. servitus]. Vezi definitia »

CORDÁTE s. f. pl. încrengătură de animale celomate cu coardă dorsală, schelet axial și sistem nervos tubular, așezat dorsal. (după fr. cordés) Vezi definitia »

IMPECABILITÁTE s. f. însușirea de a fi impecabil. (< fr. impeccabilité) Vezi definitia »

EXIGIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi exigibil. – Din fr. exigibilité. Vezi definitia »

BÓLIȘTE, boliști, s. f. (Reg.) Epidemie, molimă. – Din boli (pl. lui boală) + suf. -iște. Vezi definitia »