DÚBNIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 105, produs în mod artificial. [Sb.: Db] (cf. engl. dubnium < n. pr. Dubna – oraș în Rusia, unde se găsește un centru de cercetare a elementelor grele; 1994) [MW] Vezi definitia »

ÓSMIU s.n. Metal alb și foarte dur, care se găsește în natură împreună cu platina. [Pron. -miu. / < fr. osmium]. Vezi definitia »

AVIÁRIU s. n. coteț, colivie mare pentru păsări. (< engl. aviary) Vezi definitia »

bidiviu, bidivii s. m. (pop.) tânăr. Vezi definitia »

TÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. terbium]. Vezi definitia »