Definita cuvantului intonație
INTONÁȚIE s.f. 1. Modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (Muz.) Manieră de a intona un sunet cu vocea sau cu un instrument. ♦ Faptul de a începe cântarea unei bucăți vocale. [Gen. -iei, var. intonațiune s.f. / cf. it. intonazione, fr. intonation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu intonație
BRONHOFONÍE s. f. Rezonanță puternică a vocii și a respirației la bolnavii de pneumonie, bronșită, astmă etc. – Din fr. bronchophonie. Vezi definitia »
LUXURÍE s.f. v. luxură. Vezi definitia »
HETEROSTILÍE s. f. prezența unor stile de lungimi diferite în florile aceleiași specii. (< fr. hétérostylie) Vezi definitia »
IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblu de lucrări de îmbunătățiri funciare care asigură aprovizionarea dirijată cu apă a culturilor agricole în vederea sporirii productivității. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. Vezi definitia »
ASTROSPECTROGRAFÍE s. f. ramură a astrofizicii care studiază spectrele corpurilor cerești. (< fr. astrospectrographie) Vezi definitia »