spúriu (-ii), s. m. – (Trans. de N) Bastard, fiu natural. – Var. șpuriu, Bucov. spur. Lat. spuriur, fără îndoială indirect. Drăganu, Dacor., II, 611-7, certifică caracterul popular al cuvîntului; dar. pron. șpuriu, cu ș (BL, VI, 199), inidică o proveniență mag. sau germ. – Der. spureancă (var. Bucov. spuroaică), s. f. (fiică naturală). Vezi definitia »

STAMINÓDIU, staminodii, s. n. Stamină sterilă, lipsită de anteră. – Din fr. staminode. Vezi definitia »

CARMANGÍU, carmangii, s. m. Persoană care lucrează în carmangerie. – Din tc. dial. karmancı. Vezi definitia »

șasíu (-íe), s. n. – Cadru, carcasă, batiu. Fr. chassis. Vezi definitia »

FLORÍU, -ÍE, florii, adj. 1. (Rar) Plin de flori; înflorit. 2. (Pop.; despre animale) Cu pete albe. – Floare + suf. -iu. Vezi definitia »