DISCURSÍV, -Ă adj. Care trece de la o idee la alta prin raționament. ♦ Care ține de o controversă, de o discuție. ♦ (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. ♦ (Făcut) prin discursuri; declarativ. [Cf. fr. discursif, it. discorsivo]. Vezi definitia »

RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo) Vezi definitia »

FLECTÍV s. n. unitate morfemică reprezentată printr-unul sau mai multe morfeme dependente, care se așază după radical. (< fr. flectif) Vezi definitia »

CONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care unește, care leagă. ◊ Țesut conjunctiv = țesut protector care unește între ele organele sau țesuturile. 2. Mod conjunctiv (și s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acțiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif]. Vezi definitia »

CURSÍV, -Ă I. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, ușor. II. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic. III. s. n. material publicistic de proporții reduse, scris fluent și cules cu astfel de caractere. (< fr. cursif, lat. cursivus) Vezi definitia »