EUFUÍSM, s. n. (Livr.) Variantă engleză, din epoca elizabetană, a manierismului european. [Pr.: e-u-fu-ism] – Din engl. euphuism. Vezi definitia »

UTILITARÍSM s.n. Concepție care reflectă interesele și stările de spirit ale burgheziei liberale engleze din epoca înfloririi capitalismului în Anglia (sec. XIX). ♦ Teorie etico-filozofică care consideră utilitatea, folosul personal drept criteriu al moralității comportării oamenilor. [< fr. utilitarisme]. Vezi definitia »

POLISILOGÍSM s. n. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism). (< fr. polysyllogisme) Vezi definitia »

POLIMERÍSM s. n. monstruozitate constând în existența de organe suplimentare. (< fr. polymérisme) Vezi definitia »

BAKUNÍSM s.n. Teorie anarhistă, cu puternice influențe proudhoniste, care consideră statul drept principalul rău social ce trebuie înlăturat și neagă necesitatea unei teorii științifice revoluționare și a pregătirii revoluției. [Var. bakuninism s.n. / < Bakunin – teoretician anarhist rus]. Vezi definitia »