HIPNOTÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor caracteristice hipnozei; totalitatea procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și pentru aplicațiile ei terapeutice. – Din fr. hypnotisme. Vezi definitia »

TIROIDÍSM s.n. Intoxicație prin produși de secreție ai tiroidei. [< fr. thyroïdisme]. Vezi definitia »

NATURALÍSM s. n. 1. Curent sau tendință în artă și literatură, care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă, prin redarea lor fidelă, prin preferința pentru aspectele urâte, vulgare ale naturii omenești etc. 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul, ridicând natura la rangul de principiu suprem. 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei (evoluție biologică, plăcere etc.), viața morală fiind o prelungire a celei biologice. – Din fr. naturalisme. Vezi definitia »

FILOGERONTÍSM s.n. Teorie care susține regresul în domeniul materiei vii prin îmbătrânirea și extincția predestinată a speciilor. [Cf. fr. philogérontisme]. Vezi definitia »

ANTIREPUBLICANÍSM s. n. acțiune contra republicii. (< fr. antirépublicanisme) Vezi definitia »