urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite). Vezi definitia »

ATRIBUÍ vb. tr. 1. a acorda, a conferi. 2. a repartiza. 3. a pune pe seama cuiva. (< fr. attribuer, lat. attribuere) Vezi definitia »

ipuí, pers. 3 sg. ipuiéște, vb. IV (reg., înv.; cu privire la porumb) a face puieți, copili; a înfrăți. Vezi definitia »

preasuí, preasúi, vb. IV refl. (înv.) a se preaînălța (v.). Vezi definitia »

cuștuluí, cuștuluiésc, vb. IV (reg.) a gusta. Vezi definitia »