CIÚCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc. ◊ Loc. adj. și adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Țurțur de gheață. ♦ (La pl.; urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. [Var.: ciúcur s. m.] – Cf. lat. cicculum (= ciccum „ciorchine”). Vezi definitia »

CONTEMPLÁRE, contemplări, s. f. Acțiunea de a (se) contempla. ♦ Atitudine de meditație sau de privire, de observare pasivă a fenomenelor, opusă atitudinii active. ◊ Contemplare vie = percepere nemijlocită, concretă a lucrurilor și a fenomenelor naturii, care apare în procesul interacțiunii dintre om și lumea înconjurătoare și care dă oamenilor, pe baza practicii, o justă reflectare a însușirilor obiectelor; intuire vie. – V. contempla. Vezi definitia »

CUIȘOARE s.n. pl. Mugurii floriferi ai unui arbust exotic (Caryophyllus aromaticus), întrebuințați drept condiment. Vezi definitia »

ANTISTATIZÁRE, antistatizări, s. f. 1. Acțiunea de a împiedica electrizarea materialelor. 2. Acțiunea de a neutraliza discurile¹ (4) din punct de vedere electric. – De la antistatic. Vezi definitia »

stăuráre, stăurări, s.f. (înv. și reg.) holbare a ochilor (de mirare, de spaimă). Vezi definitia »