MUȘLUÍ, pers. 3 mușluiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a mușina. – Cf. mușina. Vezi definitia »

râpcuí, râpcuiésc, vb. IV (reg.) a tăia râpca, a curăța vița de ramuri inutile. Vezi definitia »

DEZNĂDĂJDUÍ, deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera. – Dez- + nădăjdui. Vezi definitia »

RUȘUÍ, rușuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Înv.) A uzurpa, a lua în stăpânire prin forță. (din sl. rušiti = a lua, a înlătura; la origine, se spunea probabil despre schimbarea pe ascuns a poziției pietrelor de hotar ale unei proprietăți; de aici, cu l expresiv a devenit rășlui; explicația lui Tiktin, prin interm. lui răzluși (< sl. razlučiti), nu este convingătoare) Vezi definitia »

biciul(u)í, biciul(ui)ésc, vb. IV (reg.) a aprecia, a evalua. Vezi definitia »