străvălíș s.n. (reg.; în loc. adv.) de-a străvălișul = de-a rostogolul. Vezi definitia »

căpeléș (-și), s. m. – (Trans.) Persoană care conduce dansul. Mag. kepélő „încasator de dijmă” (Drăganu, RF, II, 73). Vezi definitia »

căpeléș, căpeléși, s.m. (reg.) fecior, flăcău (care conduce jocul); birău. Vezi definitia »

BINÍȘ, binișuri, s. n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale, căptușită cu blană și devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. și reg.) beníș s. n.] – Din tc. biniș. Vezi definitia »

URCIORÚȘ², urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior². – Urcior² + suf. -uș. Vezi definitia »