MICANÍTĂ s.f. Material obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică, folosit ca izolant electric. [< fr. micanite]. Vezi definitia »

STEREOCHINÉZĂ s. f. reacție a organismului vegetal ajuns în contact cu o suprafață solidă la care tinde să adere sau pe care vrea să o evite. (< fr. stéréokinèse) Vezi definitia »

iáscă s. f. – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iască. Lat. ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 759; Candrea-Dens., 804; REW 2913; DAR), cf. alb. eskë, askë (Meyer 97; Philippide, II, 640), it., prov. esca, fr. èche, sp. yesca, ngr. ἤσϰα, ἴσϰα. Forma de pl. iești (DAR), este practic ieșită din uz. – Der. iescos, adj. (ca iasca, uscat). Din rom. provin sb. jeska „hrană” (Candrea, Elemente, 406), țig. yeska (Wlislocki 92). Vezi definitia »

STERÍNĂ, sterine, s. f. (Chim.) Sterol. – Din germ. Sterine. Vezi definitia »

HÚLĂ s.f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării după furtună; (p. ext.) furtună pe mare. [< fr. houle]. Vezi definitia »