Definita cuvantului papă
pápă s.f. sg. (înv. și reg.) 1. mâncare pentru copii mici făcută din lapte și griș; mâncare. 2. mâncare îngroșată cu făină sau mălai. 3. omletă. 4. mâncare ciobănească din caș și urdă, prăjite împreună. 5. mălai cu apă pentru puii mici de găină. 6. lăptișor-de-matcă.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu papă
NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. 1. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke. Vezi definitia »
CETÓNĂ, cetone, s. f. Nume generic dat unor compuși organici, care se obțin mai ales prin oxidarea alcoolilor secundari, a hidrocarburilor etc. întrebuințați în sinteza multor substanțe organice. – Din fr. cétone. Vezi definitia »
ÎNGÂNĂTÚRĂ, îngânături, s. f. Îngânare; (rar) amăgire, înșelăciune. – Din îngâna + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
GLÁVĂ, gláve, s. f. 1. (Peior.) Cap, căpățână, bostan. 2. (Înv.) Capitol. (din sl. glava; cf. bg., sb. glavă, pol. glowa, rus. golova, ngr. γκλάβα = încăpățânat) Vezi definitia »
CLÁCĂ, clăci, s. f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. ◊ Expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka. Vezi definitia »