MÂNCĂRÍCI s. n. (Fam.) Mâncărime. ◊ Expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț. – Mâncare + suf. -ici. Vezi definitia »

arnicí (arníciuri), s. n. – Pînză de bumbac colorată. Origine necunoscută. Pare o deformare populară de la urșinic „catifea”. Singura ipoteză diferită pe care o cunoaștem, a lui Scriban (din bg. jarenica) nu pare potrivită. Din rom. provine probabil bg. arnič (Capidan, Raporturile, 220) și mag. arninci (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »

pogăcí, pogăcésc, vb. IV (înv.) a mânca frecvent pogăci (turte din mălai cu jumări). Vezi definitia »

coșaci s.m. pl. (reg.) plantă ierboasă, păroasă, cu flori albăstrii. Vezi definitia »

plenáci, plenáce, s.n. (reg.) secure lată, cu coadă lungă, pentru dulgheri. Vezi definitia »