fărmăcitóriu, -oáre, adj. (înv.) făcător de otrăvuri. Vezi definitia »

terágiu s.n. (înv.) unealtă de zidărie. Vezi definitia »

PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panaríciu s. n.] – Din lat. panaricium. Vezi definitia »

STAMINÓDIU, staminodii, s. n. Stamină sterilă, lipsită de anteră. – Din fr. staminode. Vezi definitia »

LUTÉȚIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare; casiopeiu. [Pron. -țiu. / < germ. Lutetium, fr. lutécium]. Vezi definitia »