Definita cuvantului patentar
patentár, patentári, adj., s. (înv.) (persoană) care plătește patentă; (persoană) cu patentă.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu patentar
POPOTÁR s. m. militar însărcinat cu administrarea unei popote. (< popotă + -ar) Vezi definitia »
VENTRICULÁR, -Ă adj. al ventriculelor. (< fr. ventriculaire) Vezi definitia »
BĂJENÁR, băjenari, s. m. (Înv. și arh.) Fugar care își părăsea, vremelnic, casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; pribeag, refugiat. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Din băjeni + suf. -ar. Vezi definitia »
ALTITUDINÁR, -Ă adj. altitudinal. (< fr. altitudinaire) Vezi definitia »
făinár2, făinári, s.m. (înv.) 1. negustor de făină. 2. căruțaș care transportă făina. Vezi definitia »