míe (míi), s. f. – Numeral cardinal după 999; miar. – Mr. ńil’e, megl. mil’ă, istr. mil’e. Lat. mῑlia, pl. lui mῑlle (Pușcariu 1069; Candrea-Dens., 1100; REW 5573), cf. alb. miië (Philippide, II, 648), it. mille, fr., sp., port. mil. – Der. miar, s. n. (Arg.), format după decar, sutar; miaș, s. m. (căpitan peste o mie de soldați); înmii, vb. (a înmulți cu o mie); miime, s. f. (a mia parte). Vezi definitia »

PLANIMETRÍE s. f. 1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometrie plană. (< fr. planimétrie) Vezi definitia »

DEZLEGÁNIE, dezleganii, s. f. (În religia creștină) Rugăciune de dezlegare. – Din dezlega + suf. -anie. Vezi definitia »

PSIHOSOCIOLOGÍE s. f. 1. știință cu caracter interdisciplinar care studiază interferențele dintre psihologia personalității și sociologie; studiu psihologic al fenomenelor sociale. 2. psihologie socială. (< fr. psychosociologie) Vezi definitia »

COPORẤIE, coporâi, s. f. (Reg.) Coada coasei. [Pr.: -râ-ie] – Din magh. kaparó. Vezi definitia »