CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie. Vezi definitia »

ȘORICĂRÍE s. f. Mulțime de șoareci, totalitatea șoarecilor; șoricime, șoricărime. – Șoarec + suf. -ărie. Vezi definitia »

INSTRÚCȚIE s. f. 1. Ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale; învățătură; învățământ; instrucțiune (2). 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ◊ Judecător de instrucție = (în unele țări) magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din fr. instruction. Vezi definitia »

EXERGÍE s. f. (fiz.) parte a energiei care poate fi transformată în orice formă de energie. (< fr. exergie) Vezi definitia »

OLONOMÍE s. f. proprietate a unui sistem de puncte materiale sau de corpuri rigide de a avea legături olonome. (< fr. holonomie, engl. holonomy) Vezi definitia »