Definita cuvantului păgânitură
păgânitúră, păgânitúri, s.f. (înv.) păcat, greșeală gravă, infamie, ticăloșie, mișelie, mârșăvie.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu păgânitură
ANAFÓRĂ s.f. Figură de stil constând în repetarea unui cuvânt la începutul mai multor versuri, propoziții sau fraze succesive. [< fr. anaphore, lat., gr. anaphora, cf. gr. ana – înapoi, phora – întoarcere]. Vezi definitia »
BOMBÁRDĂ1 s. f. 1. mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani. 2. tun de mare calibru. (< fr. bombarde) Vezi definitia »
ORBÍTĂ s.f. 1. Traiectorie închisă a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoasă a craniului în care este așezat ochiul. 3. (Fig.) Sferă de activitate; sferă de influență. [< fr. orbite, cf. it. orbita]. Vezi definitia »
PECTÍNĂ s.f. Substanță organică vegetală care se găsește în fructe și care, amestecată cu apă, ia forma unei gelatine; pectoză. [< fr. pectine]. Vezi definitia »
șușálă, șușále, s.f. (reg.) 1. (în forma: șușană) bucată mare de slănină sau de carne; ciozvârtă. 2. carne macră de oaie afumată. Vezi definitia »