NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -țe, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșeală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț. Vezi definitia »

cleánț (cleánțuri), s. n. – 1. Pas, defileu. – 2. Stîncă, țanc. Sb. klanac (gen. klánca), după Drăganu, Dacor., III, 704 și DAR. În Banat și Trans de Sud. Vezi definitia »

ferăț s.n. (reg.) măsură de capacitate de opt cofe. Vezi definitia »

piersicúț, -ă, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) frumos (ca piersica). 2. (s.f.) caisă. 3. migdal pitic. Vezi definitia »

padléț, padléți, s.m. (înv. și reg.) om ticălos. Vezi definitia »