toígă, toígi, s.f. (reg.) cărucior, căruță (mică). Vezi definitia »

VÓLTĂ s. f. 1. mișcare în cerc făcută de un călăreț cu calul într-un manej. 2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine. ◊ (scrimă) mișcare pentru a para o lovitură a adversarului. 3. schimbare de direcție a unei nave. 4. buclă de fixare a capătului unei parâme. 5. (muz.) volta. ◊ diviziune a canțonei. (< fr. volte) Vezi definitia »

RETICULÍTĂ s. f. inflamație a țesutului reticulat. (< fr. réticulite) Vezi definitia »

MIÁLĂ s. f. v. mia. Vezi definitia »

INSOLÉNȚĂ s. f. obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< fr. insolence, lat. insolentia) Vezi definitia »