BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. vërz. Vezi definitia »

LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza. Vezi definitia »

TÂRGUMUREȘEÁNCĂ, târgumureșénce, s.f. v. târgmureșeancă. (târgumureșean + suf. -că) Vezi definitia »

RÁBLĂ, ráble, s. f. ~ (etim. incertă; relaționat cu sb. rabatno = în stare proastă și rabljenje = purtare, folosire, dar lipsește veriga de legătură; relație mai puțin probabilă cu săs. Rabel = ilice [lat. ilex]; tescovină, borhot) Vezi definitia »

PODOBROMHIDRÓZĂ s. f. transpirație rău mirositoare a picioarelor. (< fr. podobromhidrose) Vezi definitia »