EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre. Vezi definitia »

GLOBALITÁTE s.f. (Liv.) Totalitate. [Cf. it. globalità]. Vezi definitia »

míriște (míriști), s. f. – Teren după recoltare. – Var. (Trans.) miriștină. Bg. merište (Berneker, II, 37; Conev 68; Candrea), din tc. mera, cf. merea. Mai puțin probabilă der. din sl. mirŭ (Capidan, RF, II, 280). Vezi definitia »

VICEPREȘEDÍNTE, -Ă s. m. f. cel care ține oficial locul unui președinte când acesta lipsește. (după fr. vice-président) Vezi definitia »

UNISEXUALITÁTE s.f. Stare, calitate a unei flori care are un singur sex. [Pron. -xu-a-. / cf. fr. unisexualité]. Vezi definitia »