Definita cuvantului biu
bíu s. m. – Abundență, belșug. – Var. biv. Mag. bő(v). Înv. (sec. XVII), azi înlocuit de belșug (‹ bivșug). – Der. bios, adj. (abundent, copios); biușag, s. n. (abundență), din mag. bővseg (Lőwe 41; Gáldi, Dict., 85); ambele înv. Cf. belșug.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu biu
NEPTÚNIU s. n. element chimic transuranic, obținut artificial. (< fr. neptunium) Vezi definitia »
REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator. Vezi definitia »
CRIOBISTURÍU s. n. bisturiu adus la o temperatură foarte joasă. (< crio- + bisturiu) Vezi definitia »
COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire]. Vezi definitia »
CASÍU, casiuri, s. n. Șanț sau rigolă pietruită ori pavată, largă, care servește la scurgerea apei de ploaie pe o suprafață înclinată de teren (traversând o șosea). – Din fr. cassis. Vezi definitia »