RECRIMINATÓRIU, -IE adj. care conține o recriminare. (< fr. récriminatoire) Vezi definitia »

VOMITÓRIU s.n. (Ant.) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. [Pron. -riu. / < lat. vomitorium, cf. fr. vomitoire]. Vezi definitia »

HÁFNIU s. n. metal rar, dur, greu fuzibil, în natură alături de zirconiu, folosit în tehnica nucleară, în turboreactoare, rachete etc.; celțiu. (< fr. hafnium, germ. Hafnium) Vezi definitia »

CATARGIU, Lascăr (1823-1899, n. Iași), om politic conservator român. A participat la detronarea domnitorului A.I. Cuza (11 febr. 1866), devenind, ulterior, membru al Locotenenței domnești. Prim-min. (mai-iul. 1866, 1871-1876, mart.-nov. 1889, 1891-1895). Sfetnic al regelui Carol I, C. a reușit să impună Partidul Conservator pe scena politică românească și a reprezentat un factor de echilibru și forță în jocul politic al epocii. Vezi definitia »

SAGNASÍU s. n. v. sacnasiu. Vezi definitia »