CHIÁSM s.n. Procedeu stilistic constând în așezarea încrucișată a două perechi de cuvinte pentru a forma o antiteză. [Pron. chi-asm. / < fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare]. Vezi definitia »

SLAVONÍSM s. m. 1. element lingvistic de origine salvonă pătruns în altă limbă și neasimilat de către aceasta. 2. influența slavonă asupra limbii, literaturii și culturii unui popor. (< slavon + -ism) Vezi definitia »

SUPRANATURALÍSM s. n. Credință în supranatural; concepție potrivit căreia ar exista fapte, forțe etc. supranaturale. – Supra- + naturalism (după fr. surnaturalisme). Vezi definitia »

NEOHIPOCRATÍSM s.n. Curent în medicina contemporană care preconizează întoarcerea la principiile lui Hipocrat. [< neo- + hipocratism]. Vezi definitia »

-MORFÍSM Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) formă”, „care are o anumită formă”. [< fr. -morphisme, it. -morfismo, cf. gr. morphe]. Vezi definitia »