ACI s. m. (Ban.) Tîmplar. Faber lignarius. Acs. Ats. LEX. MARS., 224. Etimologie: magh. ács. Cf. astaloș, teslar. Vezi definitia »

ARÍCI¹, arici, s. m. 1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascuțit și corpul gros, acoperit cu țepi (Erinaceus europaeus). ◊ Compus: arici-de-mare = animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu țepi (Echinus melo). 2. Instrument cu care se îndepărtează crusta depusă pe pereții unor canale. 3 (Mil.) Element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei, alcătuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruciș. – Lat. ericius. Vezi definitia »

obrăcí, obrăcésc, vb. IV (înv.) 1. a se logodi. 2. a se lega să postească. 3. a se feri, a evita. Vezi definitia »

incáci, -ce, adj. (reg., înv.) neastâmpărat, zburdalnic. Vezi definitia »

ciuci² s.n. (pop.) poziție joasă a corpului (cu îndoirea genunchilor și apropierea fundului de pământ); așezare pe vine, stârcire, strângere (a corpului), ghemuire. Vezi definitia »