ANTÉNĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor. 2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor. 3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități. 4. (fam.; pl.) sursă de informații. 5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central. (< fr. antenne, lat. antenna) Vezi definitia »

PERISALPINGOVARÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul uterului și al salpingelui; perimetroanexită. [Cf. fr. périsalpingovarite]. Vezi definitia »

zámcă (zắmci), s. f. – Fortificație. Sl. zamŭkŭ (Tiktin), cf. sb. zamka, rus. zamok. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

TROPOSFÉRĂ s. f. Stratul inferior al atmosferei, care atinge suprafața solului și în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite. – Din fr. troposphère. Vezi definitia »

ostreață, ostrețe s. f. (intl.) hoț lipsit de experiență; ucenic. Vezi definitia »