mozóc, mozóci, s.m. (reg.) 1. dulău, zăvod. 2. copil tăcut, prichindel. Vezi definitia »

sărăntóc, sărăntoácă, s.m. și f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerșetor. Vezi definitia »

șipóc², s.n. (înv.) curs de apă. Vezi definitia »

amoc, amocuri s. n. 1. ardoare 2. poftă de a face dragoste; excitație 3. furie 4. vagin Vezi definitia »

SORÓC, soroace, s. n. (Pop.) 1. Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru. ◊ Loc. adv. (Pe) la soroace = din când în când; la zile mari. ◊ Expr. A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată. A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; p. ext. a muri. ♦ Dată la care se întâmplă ceva. ♦ Epocă a anului când se coace și se strânge recolta; (concr.) recolta culeasă în această epocă. ♦ Menstruație. 2. Dată, fixată în practica creștină, când se pomenesc morții; slujbă religioasă care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limită. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteală, orânduială. ♦ (Reg.) Ursită, soartă; prevestire. – Din sl. sŭrokŭ. Vezi definitia »