REPERTÓRIU, repertorii, s. n. 1. Caiet, registru în care se înscriu, în ordine alfabetică, date, nume etc., pentru a putea fi ușor găsite. 2. Totalitatea pieselor teatrale sau muzicale care se joacă în cadrul unui teatru în timpul unei stagiuni. ♦ Totalitatea pieselor scrise de un autor dramatic. 3. Culegere de texte, de cântece etc. [Var.: repertór, repertoár s. n.] – Din fr. répertoire, lat. repertorium. Vezi definitia »

beiliccíu, beiliccíi, s.m. (înv.) agent care strângea dijma, beilicul. Vezi definitia »

zoralíu (înv., rar) adj. m., f. zoralíe; pl. m. și f. zoralíi Vezi definitia »

chesmáriu s.m. sg. (înv.) un fel de stofă. Vezi definitia »

PSIHOMOTÓRIU, -IE, psihomotorii, adj. – V. psihomotor. Vezi definitia »