TURMALÍNĂ s.f. Mineral cristalizat, format din silicații unor metale și conținând bor, piatră semiprețioasă de culoare roșie, verde sau violetă, folosit și în optică, în radiotehnică etc. [Var. turmalin s.n. / < fr. tourmaline]. Vezi definitia »

tăgîrță (-țe), s. f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrța, vb. (a se atîrna, a se agăța de ceva). Vezi definitia »

MUCOPROTEÍDĂ s. f. mucoasă din secrețiile glandelor. (< fr. mucoprotéide) Vezi definitia »

MĂMĂRÚȚĂ, mămăruțe, s. f. (Entom.; reg.) Buburuză. – Et. nec. Vezi definitia »

GÚRNĂ s. f. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereții verticali. (< engl. gurney) Vezi definitia »