sfoiág (-iégi), s. m. – 1. Larvă a unei specii de gîndac (Terebrio molitor). – 2. (Trans.) Mucegai. – Var. (s)faiog, sfoiog. Origine îndoielnică. Pare să derive de la foi „a mișuna”, cu suf. -og. S-a mai pus în legătură cu sb. svud „miros de arsură” (Cihac, II, 341); cu lat. folium, cu suf. -ac (Pascu, Suf., 190); sau cu bg. svojak „cumnat” (Candrea; cf. Scriban). – Der. sfo(i)gi, vb. refl. (Olt., a se mucezi). Vezi definitia »

IHTIOFÁG, -Ă, ihtiofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu pește. [Pr.: -ti-o-] – După fr. ichtyophage. Vezi definitia »

OPIOFÁG, -Ă s. m. f. cel care mănâncă opiu. (< fr. opiophage) Vezi definitia »

ZOOFÁG, -Ă, zoofagi, -ge, adj. Care se hrănește cu carne de animale. – Din fr. zoophage. Vezi definitia »

PRIBÁG, -Ă adj. v. pribeag. Vezi definitia »