COȘULÉȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș¹ (1). – Coș¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

sfântuléț, sfântuléți, s.m. (pop.) 1. sfințișor. 2. om fățarnic. Vezi definitia »

marț s. m. – 1. Martie. – 2. Mărțișor. – Mr. Marțu. Lat. Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Munt.), a fost înlocuit de martie (megl. marta), s. f. (numele lunii), din ngr. μάρτιος, parțial prin intemediul sl. martii, v. sb. mart (Vasmer, Gr., 95). – Der. mărțișor, s. m. (martie); mărțișor, s. n. (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este dim. a lui marț (Pascu, Beiträge, 53). Vezi definitia »

pocnéț, pocnéți, s.m. (reg.) copil rău. Vezi definitia »

speț, speți, s.m. (înv.) monedă de argint în valoare de 12 lei, care a circulat în Țara Românească în sec. al-XIX-lea. Vezi definitia »