șpriț (-țuri), s. n. – 1. Vas de vin cu sifon. – 2. (Arg.) Glumă. Germ. Spritz. – Der. șprițui, vb. refl. (a bea zdravăn). Vezi definitia »

DESCURCĂREȚ, -EÁȚĂ, descurcăreți, -țe, adj. Care știe să se descurce (2) (cu abilitate). – Descurca + suf. -ăreț. Vezi definitia »

malț (-țuri), s. n. – Slad; produs din cereale. – Var. malt. Germ. Malz (Tiktin; Candrea). Var., din fr. malt. E dubletul lui mălată (var. malotă), s. f. (Trans., înv. malta), din mag. maláta (Tiktin; cf. Miklosich, Lexicon, 372). Vezi definitia »

CĂȘÚȚ, cășuți, s. m. (Rar) Diminutiv al lui caș. – Caș + suf. -uț. Vezi definitia »

CĂRÚȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Car + suf. -uț. Vezi definitia »