crátiță (crátițe), s. f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”. Vezi definitia »

AVALÁNȘĂ s. f. 1. masă de zăpadă, de pietre etc. desprinsă de pe un povârniș de munte și care se rostogolește către vale. 2. (fig.) mulțime; cantitate mare, potop. (< fr. avalanche) Vezi definitia »

smiárță, smiárțe, s.f. (reg.) ființă pipernicită; stârpitură, miarță. Vezi definitia »

ȚÂRICÚȚĂ s. f. Diminutiv al lui țârică. Vezi definitia »

POPÓTĂ, popote, s. f. Cantină pentru ofițeri și subofițeri; local unde se află o astfel de cantină. – Din fr. popote. Vezi definitia »