Definita cuvantului plămânic
plămâníc, -ă, adj., s.m. și f. 1. (înv.) (persoană) care suferă de tuberculoză pulmonară. 2. (reg.) plantă erbacee acvatică cu rizom lung, cu flori galbene și cu frunze lucitoare care plutesc la suprafața apei; plutică.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu plămânic
ANASTIGMÁTIC adj.n. (Despre un obiectiv fotografic) Construit din sticle speciale care corectează toate aberațiile și dă o imagine clară. [< fr. anastigmatique]. Vezi definitia »
-ÍSTIC, -ÍSTICĂ suf. „referitor la...”; „preocupare”, „știință”. (< fr. -istique, germ. -istisch, -istik) Vezi definitia »
PERICÁRDIC, -Ă, pericardici, -ce, adj. Care aparține pericardului, privitor la pericard. – Din fr. pericardique. Vezi definitia »
alambíc (alambícuri), s. n. – Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. Fr. alambic. Figurează deja la Cantemir, limbic, din it. lambicco, de unde ngr. λαμπίϰος, mr. lămbic, bg. lambik (DAR; Lokotsch 59). – Der. alambica, vb. (a face prea subtil). Vezi definitia »
tivíc (-curi), s. n. – Laț, coardă. Origine necunoscută. Der. din tc. tevfik „sfîrșit” (Scriban) este improbabilă. Trebuie să fie cuvînt identic cu tivig, s. n. (Banat, stinghie). – Der. tivilincă, s. f. (intrument primitiv pentru a împleti lațuri de păr de cal sau de capră); tivilichi, s. n. (pieptar, corset); tivilichie, s. f. (pieptar), cuvinte pe care Șeineanu, II, 363 le explică pornind de la ilic „pieptar” cu primul element obscur. Vezi definitia »