BEȘLÍC, beșlici, s. m. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik. Vezi definitia »

SINCRONÍSTIC, -Ă adj. (Despre scrieri cu caracter istoric) Care expune și studiază evenimentele sincronic. [Cf. fr. synchronistique, germ. synchronistisch]. Vezi definitia »

strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș. Vezi definitia »

GEODÉZIC, -Ă I. adj. referitor la geodezie. II. s. f. curbă care reprezintă cea mai scurtă distanță între două puncte pe o suprafață curbă. (< fr. géodésique) Vezi definitia »

PETROCHÍMIC, -Ă adj. Referitor la petrochimie. [Cf. fr. pétrochimique]. Vezi definitia »