SUPLETÍV, -Ă adj. 1. (despre forme gramaticale) care completează schema flexionară a unui cuvânt. 2. (despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu convin altfel, prin actele juridice pe care le încheie; interpretativ, facultativ. (< fr. supplétif) Vezi definitia »

INCITATÍV, -Ă adj. (Rar) Incitator. [Cf. it. incitativo]. Vezi definitia »

RETROGRESÍV, -Ă adj. care are o mișcare de retrogresiune. (< fr. rétrogression) Vezi definitia »

CONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif) Vezi definitia »

substantiv comun nr. sg./plural caini //Animal domestic cunoscut . Cel mai bun prieten al omului : Corpul sau este acoperit cu blana . „Eu am un caine bun”.Animal folosit la paza, vanatoare etc. Animal carnivor. Vezi definitia »