sălăduí, sălăduiésc, vb. IV (reg.) a simți, a pricepe. Vezi definitia »

făsúi s. m. (pl. făsui) Vezi definitia »

bîntuí (-uiésc, ít), vb. – 1. A deranja, a supăra, a ofensa. – 2. A călca în picioare. – 3. A face stricăciuni. Mag. bántani „a deranja” (Cihac, II, 478; DAR; Gáldi, Dict., 84). Cuvîntul există și în sl. (bg. bantuvam, sb., cr., slov. bantovati,rut. bantowati: cf. Berneker 42), dar pare a proveni din mag. Miklosich, Wander., 12, crede că rut. provine din rom. – Der. bînșag, s. n. (bălărie, hățiș, mărăcini); bîntuială, s. f. (supărare; stricăciune); bîntuitor, adj. (devastator). Vezi definitia »

profituí, profituiésc, vb. IV (înv.) a profita. Vezi definitia »

șticuí vb. IV (reg.) a broda. Vezi definitia »