Definita cuvantului boiangiu
boiangíu (boiangíi), s. m. – Vopsitor de textile. – Var. boi(e)ngiu, boiungiu. Mr. buiagi. Tc. boyaci (Șeineanu, II, 57), cf. ngr. μπογιαντζής, bg. boiadžija. – Der. boiangerie, s. f. (vopsitorie; în Arg., sînge, hemoragie); boiangioaie, s. f. (plantă, grozamă); boiangioaică, s. f. (femeie care vopsește textile).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu boiangiu
PĂMÂNTÍU, -ÍE, pământii, adj. (Despre fața omului) De culoarea pământului; cadaveric, palid, livid. – Pământ + suf. -iu. Vezi definitia »
MÓRFIU s. n. (Reg.) Morfină. [Pr.: -fi-u] – Din germ. Morphium. Vezi definitia »
primezíu, -íe, adj. (înv.; despre ziduri, pereți) despărțitor. Vezi definitia »
PREZBITÉRIU s.n. 1. Partea bisericii dintre altar și naos. 2. Casă parohială. 3. Consiliu eparhial în biserica ortodoxă. [Pron. -riu. / cf. fr. presbytère, lat.bis. presbyterium]. Vezi definitia »
ponorâtóriu, -oáre, adj. (înv.; despre terenuri) care se ponorăște, se surpă, alunecă; alunecos. Vezi definitia »