SĂGETĂTÓR, -OÁRE, săgetători, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeți. ♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. Fig. (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă). II. S. m. 1. Arcaș. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător. Vezi definitia »

CLÁNGOR s. n. rezonanță metalică a zgomotului inimii. (< fr. clangor) Vezi definitia »

DIVULGATÓR, -OÁRE, divulgatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care divulgă. – Din fr. divulgateur, lat. divulgator, -oris. Vezi definitia »

RADIOPROIECTÓR s. n. instalație, înglobând un radiolocator și un proiector, destinată să descopere și să lumineze țintele aeriene pe timpul nopții. (< radio² + proiector) Vezi definitia »

EGALIZATÓR, -OÁRE I. adj. care egalizează. II. s.n. 1. amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor (2). 2. produs chimic cu proprietăți de egalizare (3) a coloranților. 3. dispozitiv care reglează presiunea apei, a aburilor într-o conductă. 4. aparat electronic care permite, cu ajutorul unor filtre, obținerea calității maxime la înregistrare sau la redare a unui casetofon. (< fr. égalisateur, /II/ égaliseur, /II, 4/ engl. equalizing) Vezi definitia »